Home

ORDONANTA DE URGENTA nr. 34 din 17 aprilie 2000 privind produsele agroalimentare ecologice | Produse biologice | Programul Sapard | Legislatie | Autoritatea Nationala a Produselor Ecologice | Statiuni de cercetare agricola | Asociatii ale producatorilor si procesatorilor | ferme agricole ecologice | Utilaje specifice | Seminte organice certificate | Produse utilizabile in agricultura ecologica | Firme de certificare | Conferinte , simpozioane, seminarii, intalniri | Comunicat de presa | Invatamint agricol | Articole, carti, reviste de specialitate | Bursa agribio | Cautare de parteneri | Linkuri | Colaboratori | Forum
Agricultura biologica in Romania
Agricultura, un nou tren catre Europa

"Agricultura - un nou tren catre Europa"
Viorel SALAGEAN

În cei aproape 12 ani de tranzitie, mai multe "trenuri" europene si mondiale au trecut prin "halta România", în plina viteza, lasându-ne cu speranta pe buze si în priviri. N-am prins nici "trenul NATO" de la Madrid, n-am prins nici "trenul magistralelor petrolului" din bazinul caucazian, n-am prins nici "trenul marilor investitori straini" si, mai mult ca sigur, nu vom prinde nici "trenul U.E." editia 2004.

Iata ca în saptamâna trecuta suieratul unui nou tren venind spre "halta România" se putea deslusi din departare. Este vorba de "trenul agriculturii", cu gara terminus Uniunea Europeana.

Va trece, oare, si acest tren al sperantei în viteza pe lânga noi?

... În saptamâna trecuta, Franz Fischler, comisarul european pentru agricultura, a stârnit valuri la Bruxulles o data cu prezentarea proiectului de reformare a sistemului de subventii directe catre fermieri. Socant în esenta sa, proiectul vizeaza o modificare radicala a "Politicii Agricole Comunitare" prin ruperea legaturii dintre subventiile acordate fermierilor din tarile U.E. si nivelul productiei realizate.

În prezent, se stie ca, spre deosebire de România, unde organismele financiare internationale au diminuat drastic sau chiar au anulat subventiile pentru agricultori, în tarile U.E. se practica un sistem extrem de consistent de sustinere a fermierilor prin subventii acordate pe tona de produtie realizata, subventii care acopera în jur de 40% din costuri.

Este de înteles reactia furibunda declansata de noua "Politica Agricola Comunitara", prin "proiectul Fischler" în tarile cu o componenta agrara importanta în economia lor: Franta, Spania, Portugalia, Austria s.a. Rând pe rând, oficiali guvernamentali si lideri de opinie au iesit la rampa si au ripostat. În Spania, ministrul agriculturii, Miguel Arias Canete, a criticat sever noua politica agricola comunitara si a calificat reforma drept "negativa". În Austria, ministrul agriculturii, Wilhelm Molterer, considera ca "proiectul va lovi din plin agricultura Austriei, bazata pe exploatatii mici, sub 10 hectare". Fireste, reforma "Politicii Agricole Comunitare" are si sustinatori. Ministrul agriculturii din Olanda, Laurens-Jan Brinkhorst, pur si simplu, a laudat "propunerile curajoase" ale lui Fischler, iar reprezentanti guvernamentali din Germania si Italia au declarat ca proiectul este necesar si inspirat si ca el raspunde unor asteptari din partea opiniei publice.

Noua "Politica Agricola Comunitara" nu va putea multumi pe toti cei 15 actori, cu distributii în roluri mai mult sau mai putin importante în piesa surpriza scrisa de Franz Fischler. Iata un detaliu al reformei agricole care nu poate fi trecut cu vederea de guvernele unor tari mai pronuntat agrare din U.E., decât cu riscul de a se confrunta cu miscari în masa ale fermierilor, care, în situatii asemanatoare, au degenerat în actiuni agresive. Astfel, subventiile directe catre fermierii individuali ar urma sa fie plafonate la maximum 300.000 euro/ferma, iar plata va fi dependenta de doi parametri de baza: calitatea produselor si respectarea standardelor de mediu. Cu aceste informatii, iata-ne ajunsi într-un punct din care putem aborda impactul reformei agricole comunitare asupra agriculturii României.

În perspectiva integrarii în U.E., România va juca, fara îndoiala, în abordarea oportunitatilor sale economice, cartea agriculturii. Prin potentialul sau de productie, prin conditiile de clima România poate deveni în perspectiva urmatorilor 15-20 de ani o putere agricola semnificativa în structura U.E. Desigur, aceasta numai în eventualitatea în care si guvernele care se vor perinda la putere vor întelege sa promoveze reforma structurala a agriculturii si sa sustina politici coerente de modernizare din temelii.

Marele avantaj pe care poate miza România din perspectiva obiectivelor noii "Politici Agricole Comunitare" este acela al sansei de a obtine produse agricole ecologice. Din acest unghi de vedere, saracia de pâna acum ne poate ajuta: în ultimii 12 ani consumul de îngrasaminte si pesticide în România a fost de 10-11 ori mai scazut decât media europeana, fapt reflectat în randamentele agricole modeste. Acum, când se pune accent prioritar explicit pe calitate si nu pe cantitate - iar aici calitatea înseamna, în primul rând, produse agricole ecologice - România are în fata una dintre cele mai incitante oportunitati. Daca în majoritatea tarilor europene solul este infestat cu remanente acumulate ani în sir din excesul de îngrasaminte si pesticide, din dorinta de a obtine recolte si productii record, în România, în schimb, solul este odihnit si curat, în quasitotalitatea sa. Curatarea solului majoritatii tarilor europene de supradozele de chimicale înmagazinate în anii de competitie pentru supraproductii agricole se poate realiza în sase-opt ani, cu pretul unor investitii serioase. Este limpede ca România se prezinta la lansarea noii politici agricole comunitare într-o pozitie extrem de favorabila, aceea de competitoare autorizata, din start, pentru realizarea de produse agricole ecologice, de la grâu, orz, secara, porumb, floarea-soarelui, pâna la lapte, brânzeturi, carne si preparate din carne.

Fructificarea acestui însemnat câstig natural al momentului presupune, însa, o abordare, la rang de politica de stat, a problemelor agriculturii, cu o larga deschidere spre modelele manageriale si tehnologice oferite de tarile U.E. Cât ar fi de ecologic laptele muls de la o vaca crescuta de un taran pe o pajiste însorita de pe plaiurile mioritice, nu vom reusi sa vindem nici macar un kilogram în nici o tara a U.E., daca nu îi vom asigura si un pret competitiv si conditii igienico-sanitare sau comerciale corespunzatoare cu standardele europene. Din pacate, în imensa majoritate, producatorii agricoli români s-au întors cu un secol în urma în tehnica de lucrare a pamântului sau cea de crestere a animalelor.

Orientarea culturilor spre cele doua cerinte fundamentale impuse prin noua politica agricola comunitara - respectarea normelor de mediu si produse ecologice - este incomparabil mai usor de realizat de agricultorii români decât cei din tarile U.E.

Totul depinde daca fermierii români vor avea si cu ce sa participe la aceasta competitie.

Va opri, macar pentru câteva momente, "trenul agricol comunitar" si în "halta România"?

Raspunsul îl poate da numai guvernul, daca aceia pusi sa administreze soarta agriculturii românesti simt cu adevarat miza acestui moment istoric si daca stiu ce au de facut. Negocierile "dosarului agricol" al României la Bruxelles, care vor fi deschise în curând, ar putea aduce primele semnale în acest sens.

http://adevarul.kappa.ro/eco536-01.html

 

 

 

 

Enter supporting content here